DUSMĂN'IE, dusmănii, s.f. Sentiment de ură faţă de cineva sau de ceva; relaţii pline de ură între persoane; vrăjmăsie. - Dusman + suf. -ie.
Sursă : DEX'98 (52389)  - ana_zecheru

Dusmănie ≠ prietenie, simpatie
Sursă : Antonime (70399)  - siveco

DUSMĂN'IE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăsie, zâzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. si pop.) price, (pop. si fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. si reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scârbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urâciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)
Sursă : Sinonime (182684)  - siveco

dusmăn'ie s. f., art. dusmăn'ia, g.-d. art. dusmăn'iei; pl. dusmăn'ii
Sursă : DOR (242211)  - siveco

DUSMĂN'IE f. Atitudine răuvoitoare, faţă de cineva; vrăjmăsie; ostilitate; vrajbă; ură. [Art. dusmănia; G.-D. dusmăniei; Sil. -ni-e] /dusman + suf. ~ie
Sursă : NODEX (333018)  - siveco